marți, 24 februarie 2015

Românește

Îmi poate explica și mie cineva de ce punem mai mult accent pe V-day decât pe Dragobete?
 
Ultima oară când am verificat eram români..
 
În România, sărbătoarea tradițională pentru îndrăgostiți este Dragobetele, care se sărbătorește pe 24 februarie.
 
Suntem un popor din ce în ce mai americanizat, din păcate. Am găsit o idee destul de interesantă pe reacții.ro.
 
Atunci când vedeți cuvântul "GAME" vă gândiți la un joc sau la pluralul substantivului "gamă" ?
 
Ce e drept, unele neologisme parcă se pliază mai bine pe ce vrem să exprimăm. Dar cum e la noi, ori facem exces, ori deloc.
 
Să revenim la Dragobete, de ce îl neglijăm în favoarea unei sărbători care nici măcar nu ne aparține? De ce ne ascundem după un "I love you!", în loc să ne spunem sentimentele printr-un "Te iubesc!" sincer?
 
Cum ar fi că suntem mai proști dacă ne prețuim țara și valorile și mai "șmecheri" valorificând ce e a altuia, cum ne place nouă. :))

duminică, 22 februarie 2015

Duminica in familie

Aveam nevoie mare de această zi, în care ne-am desprins de o oarecare monotonie, ne-am urcat în "fetiță" și am plecat.

Cetatea Neamțului, câteva restaurante și cafenele am luat la rând dar nu au lipsit și mănăstirile de suflet.

Am ajuns acasă exact la timp pentru a viziona un derby de România, între o echipă fără identitate și altă care a terminat turul pe ultimul loc.

Vă pup!




Scările pe care mi-au cam tremurat genunchii






Terenul pe care am jucat de câteva ori văzut de sus


Mănăstirea Sihăstria
Mănăstirea Sihăstria veche
Deliciu la cafeneaua "Danioti"
Lăutari la Hanul Ancuței
Fetița

duminică, 15 februarie 2015

Day after

Să faci parte dintr-un grup numeros de oameni cu care să îți petreci majoritatea timpului poate fi o armă cu două tăișuri.
 
Caractere deosebite sau infecte, oameni dușmănoși sau prietenoși, persoane de încredere sau persoane mai greu de citit se pot afla în componența unui grup.
 
Am schimbat câteva echipe de la 10 ani când am început fotbalul și am intrat în contact cu diverse tipuri de oameni. De la fiecare am învățat ceva, fie că mi-au păzit spatele sau au vrut să mă împingă în groapă.
 
Mulți spun că viața de fotbalist este una ușoară.. De fapt, e muncă fizică, ca și cea de muncitor în construcții, de exemplu. Mii de km alergați, de kg ridicate, de lacrimi vărsate, pentru a declanșa oamnilor niște sentimente.
 
După cantonamentul ce tocmai s-a încheiat mi-am consolidat părerea despre lipsa de cunoștințe și profesionalism "de la noi".
 
Oameni nepregătiți și mediocri pe poziții fruntașe, întâmplări penibile..
 
Peste toate, mă simt pregătit acum pentru returul ce urmează!
 
Am petrecut V-day între băieți, am avut câteva ore libere. Ne-am relaxat și amuzat la un pahar de ceva..
 
Iubiți-vă la fel și după ziua de ieri, oferiți o floare nu doar la ocazii speciale, pentru că sigur va valora mai mult.
 
În plus, sigur vor fi la reducere.  :))

#Fiide10 !

duminică, 8 februarie 2015

Sacrificii

Ai trăit vreodată sentimentul de incertitudine în momentul în care la o despărțire nu știi când și dacă vei mai vedea respectiva persoană ? 
  
E foarte greu să lași ceva în urmă, însă pentru a progresa sau doar pentru a trece la o altă etapă a vieții suntem nevoiți să o facem. 
  
Multe lucruri/persoane ne trag înapoi, se spune că cei care te iubesc cu adevărat îți vor da drumul, te vor lăsa să pleci. Eu nu sunt de acord cu asta, însă depinde în mare parte de context. 
  
Am fost pus în postura de a-mi lăsa prezentul în urmă, pentru un viitor mai bun, însă nu am avut curajul și puterea să o fac. Acum regret cu siguranță însă chiar cu experiența asta trăită, nu știu dacă la o dată următoare voi fi în stare să mă desprind și să plec. 
  
 #sacrificii 
Reușita cere sacrificii, nu? Poate doar vârsta și lipsa de maturitate au fost de vină.. 
 Avem însă puterea să știm când să ne sacrificăm? Pentru propriul interes sau pentru cei dragi? 
  
Să îți lași apropiații în urmă, să vezi că te împing fiindcă știu că îți va fi mai bine, dar să vezi că o fac cu ochii în lacrimi, e într-adevăr greu. 
  
Să ieșim din zona de confort e greu, însă necesar, dacă nu vrem să stagnam și să putrezim în mediocritate. 

De 10

Trece timpul ăsta zici că e nebun..

Am disputat astăzi primul meci de verificare și am luat primul, chiar primul, contact cu mingea. (cu prietenii de la FCM Dorohoi)
Urmează câteva zile de cantonament (poate nu!), o săptămâna mai exact, cam cea mai grea din an. Clar o să mă termine fizic și chiar și psihic. Din fericire doar antrenamentele o mai fac!

Valentine's-ul îl petrecem iar în echipă, ca băieții.. Nu îmi mai amintesc dacă e al doilea sau al treilea an consecutiv. E și prima asemenea zi după ani buni când sunt liniștit.

Cine zice că fotbaliștii își câștiga banii ușor, ar trebui să se informeze mai bine..

Dl. Radu Constantinescu a punctat foarte bine pe propriul blog (Radu F. Constantinescu) : "nu văd nicio problemă să-i faci iubitei o supriza, atâta vreme cât nu e singura din an." :))

Mă amuz alături de o fată frumoasă pe o temă pe care nu credeam că o să mai pot vreodată. "Te apucă?", zice ea, "...Nemți, îți faci rău singur!". De unde?! Eu sunt bine mersi. Aproape! O bordură m-a salvat de ceva mult mai grav și o jantă franjuri e ceva aproape mulțumitor! Și mașina în service..

Am citit un articol interesant astăzi, al unei prietene, mai de fete el așa. Sigur veți fi interesate, fetelor. AM : Let's speak fashion with CATWALK15

Vă pup!